Dimensiuni psihologice ale cancerului

Cancerul este una dintre cele mai frecvente boli din lumea industrializată. După bolile cardiovasculare, cancerul este pe locul doi ca incidență, cu tendință de creștere. În ciuda succesului crescând al terapiei, aceste boli implică întotdeauna un stres psihologic și psihosocial grav. În acest articol dorim să prezentăm modul în care putem aborda povara psihologică, astfel încât să facem față în mod corespunzător unor astfel de solicitări, atât din punctul de vedere al pacientului cât și al celor din jurul lui.

Două considerente preliminare:
a) Localizare antropologică biblică

Cu termenul nephesh (נֶ֫פֶשׁ) Biblia descrie existența complexă a omului. Nephesch, tradus cu suflet – ar fi mai bine: ființă vie – formează în sine un concept holistic al omului, care include o gamă largă de perspective. Potrivit lui Wolf (cf. Wolff, 2010, p. 33ff), nefhesch descrie omul ca ființă integrală (v. 1. Tesaloniceni 5:23) cuprinzând astfel corpul (τὸ σ μα), simțămintele și rațiunea lui (ἡ ψυχὴ), aspirația, fragilitatea lui, precum și credința sa cu dorința transcendenței (τὸ πνεῦμα). Redescoperim parțial acest concept holistic al Vechiului Testament, decisiv și în Noul Testament, din perspectiva psihosomatică. Privit omul din această perspectivă, povara psihică apasă trupul, iar integralitatea noastră fizică influențează gândirea, simțămintele precum și credința. Cu toate acestea, nu trebuie să se caute o cauzalitate reciprocă explicită. „Mitul cancerului cauzat psihic nu a fost dovedit științific” (…. p. 82), iar o tumoră nu trebuie neapărat să conducă la o tulburare psihică.

 

b) Trăsăturile de personalitate

Mai ales, dacă se întâmplă ceva dramatic în viața noastră (de exemplu, știrea unei boli care poate pune viața în pericol), atunci se arată în ce măsura reușim sa ne controlăm bine emoțiile. Abilitatea de a ne calma sau de a ne motiva să acționăm în urma unei asemenea lovituri a fost moștenită (ca „reacție primară”) sau învățată în anii dezvoltării noastre (ca „reacție secundară”). În acest fel am devenit personalități individuale care ne comportăm în fața loviturilor sorții în moduri diferite.

Până la mijlocul secolului trecut psihologii ne reduceau la stereotipuri. Dacă cineva era înclinat spre agresiune, era clasificat scurt drept coleric și rămânea în acest rol toată viața. Agresiunea era văzută ca un model de comportament durabil și considerată neschimbătoare. Melancolicilor li se prognostica scurt depresia, flegmaticilor indiferența și sanguinicilor superficialitatea și subevaluarea dificultăților. Chiar dacă se acceptă existența formelor mixte, personalitatea unui individ era cimentată în aceste forme.

 

Astăzi aspectele neurobiologice, și în acest context reglarea afectelor, sunt din ce în ce mai importante. Prin intensa concentrare a atenției asupra modului de funcționare a creierului, personalitatea umana este regândită. Modul în care abordăm provocările este coordonat de amigdala și nucleul central (nucleus accumbens) parte a nucleelor bazale. Aici sunt localizate două direcții emoționale: „recompensa” care se activează când ceva ne face bine și „pedeapsa” când ceva nu ne face bine. Ambele se manifestă evident fizic. Dacă și cât de puternic le trăim conștient depinde de sensibilitatea de bază a individului.

Potrivit lui Kuhl stăpânirea de sine este capacitatea de a ne controla afectele și de a le dirija astfel încât să atingem starea de satisfacție. Patru abilități umane sunt necesare pentru aceasta: autoliniștirea, autoconcentrarea, automotivarea și autoconfruntarea.

Lovit de o boală necruțătoare, oricine este pus într-o situație extremă. Un asemenea diagnostic este traumatizant. Diagnosticul de cancer depășește însă amenințarea fizică proprie.

Pe lângă depresie și pierderea controlului asupra simțămintelor, sau poate doar un sindrom de extenuare, 20-50% dintre cei afectați prezintă o tulburare relevantă clinic: reacție la stres acut și tulburare de adaptare (până la 12%), anxietate (până la 13%) ori stres posttraumatic (până la 4%), sau tulburări afective (până la 11%). Crizele existențiale au un impact enorm asupra a ceea ce are sens și este valoros în viață: credința noastră și legăturile noastre de familie. Unul dintre cei mai de seamă oameni din Noul Testament, Ioan Botezătorul, s-a prăbușit psihic atunci când, ajuns în închisoare, s-a confruntat cu propria vulnerabilitate și neputință. „Tu ești acela… sau să așteptăm pe altul?”. Era întrebarea celui care se împotrivise tuturor și-l mărturisise pe Isus cu cea mai înaltă autoritate… Și el a ajuns sa se clatine în criză…

 

Ce-i de făcut dacă sunt eu însumi sau cineva apropiat mie este diagnosticat cu cancer?

Dacă ești însuți diagnosticat cu o astfel de boală:

a) Verbalizează sentimentele! Chiar dacă noi nu suntem doar sentimente – ele ne arată doar dacă ne sunt îndeplinite nevoile! – este important să le percepem și să găsim un spațiu unde să le exprimăm. Pe lângă rugăciune, unde ne putem exprima temerile și gândurile, persoanele apropiate și înțelepte sunt parteneri de încredere în dialog. Pentru asta, decidem noi când este util să vorbim cu ei. Prin faptul că ne recunoaștem și ne mărturisim sentimentele, suntem mai capabili să le controlăm.

b) Caută ajutor psihooncologic profesional! Ades mediul familial este copleșit de problematica noastră. Prin urmare, ajutorul profesional capătă importanță. Specialiștii nu numai că au experiență în abordarea subiectului, ei ne pot înțelege în mod specific, individual și ne pot ajuta să ne schimbăm perspectiva asupra bolii.

c) Privește înapoi la crizele învinse cu succes! Poți să te bazezi pe experiențe trecute. Acest lucru ne calmează psihicul și ne ajută să ne amintim cum putem face față unor astfel de crize emoționale.

d) Ipotezele de bază ale existenței noastre umane includ următoarele adevăruri:

– Posibilitățile și abilitățile fiecărei persoane sunt limitate

– În ciuda speranței noastre profunde, aceasta viață este finită

– Tot ceea ce avem poate fi pierdut iremediabil în orice moment

– Nu există nicio garanție că vom primi ajutor atunci când vom avea nevoie

– Nu toate problemele pot fi rezolvate.

Criza proprie ne poate ajuta să găsim o mai mare claritate și profunzime în viața noastră, dacă acceptăm ceea ce ni se întâmplă.

e) Descoperă binele aici și acum! În ciuda tuturor poverilor, putem privi la ceea ce ne face bine. A lua timp pentru frumusețe și pentru bine în viață este un izvor de putere.

f) Organizarea de locuri și momente în care îl putem auzi și redescoperi în mod conștient pe Dumnezeu. Scopul este să descoperim că mântuirea oferită de Dumnezeu este cuprinzătoare și trece dincolo de prezent.

 

Dacă cineva cunoscut ție este diagnosticat cu o asemenea boală:

a) Empatia, apropierea și simpatia ajută întotdeauna persoanele suferinde, și asta este extrem de important. Nu este important cât de „profesional” putem fi de ajutor, ci cât de importantă este persoana în cauză pentru noi și cum o facem să simtă asta.

b) Vorbește, dar mai ales ascultă! Creează condițiile ca cel suferind să comunice și să-și împărtășească sentimentele. Răbdarea este esențială aici, deoarece este ceva obișnuit ca oamenii să aibă nevoie de timp pentru a se deschide și pentru a-și clarifica propriile sentimente și gânduri. Abia atunci pot accepta ajutor și îngrijire. Ascultarea și, dacă este necesar, plânsul împreună cu persoana afectată costă multă energie. Regula este: a întreba este mai bine decât a da sfaturi fără să fi înțeles care-i nevoia! Chiar dacă aveți cele mai bune intenții, evitați să-i copleșiți sau chiar să-i deranjați pe cei suferinzi cu sfaturi și îndemnuri!

c) Acceptați modificările! Cancerul nu este o boală care poate fi învinsă pe termen scurt. Terapiile durează considerabil de mult timp, iar cei afectați trăiesc momente de înălțare și prăbușire, înfrângeri și succese o perioadă lungă de timp. Chiar și după ani este boala prezentă, chiar atunci când examenele periodice par să dea motive de liniștire. Același carusel emoțional îl retrăiesc și rudele. În acest timp, nevoia de apropiere ori izolare în sine se poate schimba și pot apărea chiar diferende clare între rude și persoana bolnavă. Pot apărea revărsări de furie cu reproșuri și agresiune. Nu te lăsa deranjat de asta! Rămâi deschis și oferă-ți întotdeauna apropierea și ajutorul!

Fii flexibil și deschis la schimbări! Pacientul poate dori să clarifice lucrurile diferit în viitor, altfel decât a făcut-o în trecut. Vorbește despre asta cât mai deschis și fă-ți curajul să nu respingi lucrurile noi.

d) Evita părerile categorice! Judecățile pripite sau punerea bolii într-o legătură cauzală cu stilul de viață al pacientului este deplasată – chiar dacă vi se poate părea evident. Relaționarea cancerului cu vinovăția și păcatul este interzisă! Judecățile rapide, mai ales dacă sunt motivate religios, sunt extrem de contraproductive. Isus a acceptat sincer bolnavii fără a-i condamna. Dimpotrivă, i-a acuzat pe cei ce condamnau!

e) Ai grijă de propria ta psihoigienă! Găsește-ți interlocutori care te vor ajuta să te exprimi și să vorbești despre simțămintele tale. Așa vei conștientiza propriile limite și posibilități. Astfel reduci presiunea asupra ta.

f) Creează-ți relații! Găsește semeni și alte structuri de ajutor, fie că este vorba de diaconia din comunitate, o instituție socială din orașul tău sau un serviciu psihooncologic.

g) Rugați-vă pentru persoana în cauză! Rugăciunea nu este ultima rațiune, chiar dacă este ultimul punct. Legătura profundă cu Dumnezeu, care este exprimată în rugăciune, cunoașterea pacientului pentru care este de rugat, este legătura cu mântuirea și Mântuitorul dincolo de orice empirism. Cu această perspectivă de bază cursul bolii, chiar și sfârșitul fatal, este mai puțin stresant și ne permite să privim dincolo de limita noastră umană.

Msc Psych. Couns Lorethy Starck

psiholog, pastor / Germania

articolul original (în limba germană)

___

Surse:

https://www.krebsinformationsdienst.de/leben/krankheitsverarbeitung/angehoerige.php gesehen am 16.Februar 2020

Christiane Eichenberg, Wolfgang Senf: Einführung Klinische Psychosomatik

Julius Kuhl: Handlungspsychologische Grundlagen des Coaching: Anwendung der Theorie der Persönlichkeits-System-Interaktionen (PSI) (essentials) (Deutsch) Taschenbuch – 26. August 2014
Julius Kuhl: Motivation und Persönlichkeit: Interaktionen psychischer Systeme (Deutsch) Gebundenes Buch – 1. August 2001 Verlag: Hogrefe Verlag (1. August 2001)

Maja Storch: Selbstmanagement – ressourcenorientiert: Grundlagen und Trainingsmanual für die Arbeit mit dem Zürcher Ressourcen Modell (ZRM) (Deutsch) Taschenbuch – 7. August 2017 Verlag: Hogrefe AG; Auflage: 6., überarb. (7. August 2017)

Hans Walter Wolf: Anthropologie des Alten Testaments (Deutsch) Gebundenes Buch – 23. August 2010 Verlag: Gütersloher Verlagshaus; Auflage: 2 (23. August 2010)

Doreşti să susţii revista MESAGERUL?

Revista Mesagerul este distribuită gratis dar implică suficient de multe costuri. Dacă cei ce apreciază lucrarea noastră, înțeleg efortul pe care-l depunem și timpul pe care-l investim, sau sunt la fel de entuziaști ca noi și doresc
să contribuie financiar la această lucrare, o pot face pentru acoperirea costurilor de editare grafică și expediere.

Vă mulţumim!

SPONSORIZĂRI

O rubrică nouă pentru a oferi sponsorilor noștri, antreprenori, un spațiu vizibil.

Pentru persoanele interesate vă rugăm să ne contactați la:

© Copyright 2020-2022 mesagerul.org